Sezonul de poluare și umbrire: cum provoacă frunzele căzute și excrementele de păsări puncte fierbinți în modulele fotovoltaice?

Cuprins

1. Introducere
2. Cum se formează punctele fierbinți în modulele fotovoltaice?
3. Ce tipuri de poluare declanșează cel mai ușor puncte fierbinți?
4. Cât de mult afectează punctele fierbinți sistemul fotovoltaic?
5. Cum identificăm și tratăm punctele fierbinți?
6. Cum prevenim sistematic apariția punctelor fierbinți?

Introducere

Odată cu venirea toamnei și iernii, atât sistemele fotovoltaice rezidențiale, cât și cele comerciale sunt expuse mai frecvent la umbriri cauzate de poluare. Depunerile de excremente de păsări, acumulările de frunze sau straturile de praf pot avea consecințe neașteptate. De ce poate o umbrire parțială să ducă la supraîncălzirea unui întreg modul? Și cum poate o simplă pată murdară să afecteze randamentul întregii centrale?

Comparativ cu ploi torențiale sau valuri de căldură, punctele fierbinți provocate de poluare sunt mai greu de detectat și mai ușor de neglijat. Acestea nu produc neapărat daune imediate, dar pot acumula stres termic în timp, ducând la pierderi de putere, crăparea sticlei sau chiar defectarea completă a modulului. Iar când apar anomalii de producție, cauza reală este greu de identificat retroactiv.

Punctele fierbinți cauzate de poluare nu sunt fenomene izolate, ci riscuri structurale. Fără o identificare prealabilă și măsuri de prevenție, acestea pot apărea repetat în sezoanele critice, afectând siguranța operațională și eficiența energetică a sistemului fotovoltaic.

1. Cum se formează punctele fierbinți în modulele fotovoltaice?

Punctele fierbinți sunt zone localizate dintr-un modul fotovoltaic unde celulele se supraîncălzesc din cauza funcționării anormale. Originea acestui fenomen nu este temperatura, ci umbrirea. Când impurități precum excrementele de păsări sau frunzele acoperă celulele, acea zonă nu mai produce energie, iar curentul este blocat, ceea ce duce la apariția unei polarizări inverse. Celula afectată trece dintr-o unitate generatoare într-una consumatoare de energie, ceea ce duce la supraîncălzire și formarea punctului fierbinte.

Problema nu se limitează la o singură celulă. Pentru a crește tensiunea de ieșire, un modul fotovoltaic conectează în serie între 60 și 100 de celule, iar mai multe module formează un string. Dacă o singură celulă are curentul limitat, întreaga serie suferă. Chiar dacă doar 5% din suprafața modulului este umbrită, pierderea de energie poate depăși 30%. Cu cât umbrirea este mai concentrată și curentul mai intens, cu atât punctul fierbinte se formează mai repede și temperatura crește mai mult.

Dioda de bypass poate intra în funcțiune în cazul umbririlor severe, izolând zona afectată din circuit. Totuși, aceasta necesită o tensiune inversă acumulată de 0,5–0,7V pentru a se activa. În cazurile de umbrire localizată, cum ar fi excrementele de păsări, punctele fierbinți pot apărea înainte ca dioda să reacționeze. Dacă structura modulului sau condițiile de operare nu sunt adaptate corespunzător, punctele fierbinți pot apărea recurent și pot duce la degradarea stratului de înveliș, arderea punctelor de lipire sau chiar la crăparea sticlei.

2. Ce tipuri de poluare declanșează cel mai ușor puncte fierbinți în modulele fotovoltaice?

Poluarea cu excremente de păsări

Excrementele de păsări reprezintă cea mai tipică și totodată cea mai riscantă sursă de declanșare a punctelor fierbinți într-un sistem fotovoltaic. Problema principală nu constă în suprafața umbrită, ci în concentrarea umbririi și în caracterul complet opac al acestor reziduuri. O mică pată de excrement care acoperă complet o singură celulă poate provoca o întrerupere gravă a curentului într-un circuit conectat în serie.

Într-un modul fotovoltaic, toate celulele sunt conectate în serie, iar curentul trebuie să fie constant. Când o celulă este acoperită de excremente, nu mai poate genera electricitate, dar curentul continuă să fie forțat să treacă. Această celulă intră astfel într-o stare de polarizare inversă, devenind un consumator de energie, ceea ce duce rapid la formarea unui punct fierbinte.

Mai mult, excrementele au o conductivitate termică foarte scăzută, iar după evaporarea umidității, materialul organic solid rămas se răcește cu dificultate, acumulând căldură într-un mod concentrat. Potrivit datelor de inspecție oferite de DNV, creșterea locală a temperaturii în zonele afectate de excremente se situează frecvent între 35°C și 70°C, mult mai ridicată decât în cazul altor tipuri de poluare. Acoperirea completă a unei singure celule (aproximativ 2% din suprafața modulului) poate reduce puterea modulului cu 25%–30%, declanșând rapid un efect termic vizibil.

Contaminarea cu frunze căzute

Riscul de puncte fierbinți cauzat de frunzele căzute este diferit de cel provocat de excrementele de păsări, depinzând în principal de modul de acoperire și de durata acestuia. O singură frunză are de obicei o transparență parțială (aproximativ 20%–40%), iar când frunzele sunt dispersate, scăderea luminii solare reduce eficiența de producție, însă curentul intern al modulului rămâne echilibrat, ceea ce face mai puțin probabilă apariția unui punct fierbinte.

Totuși, atunci când frunzele se acumulează, mai ales în stare umedă, transmitanța luminii scade rapid sub 10%. În acest caz, mai multe celule din zona acoperită intră simultan într-o stare de generare slabă sau chiar eșuează complet, iar curentul local nu mai poate circula, ceea ce declanșează polarizarea inversă. Potrivit raportului IEA PVPS Task 13, acest efect este pronunțat mai ales în partea centrală a modulului, unde activarea diodei de bypass este întârziată, iar temperatura locală poate crește cu 20°C până la 40°C.

Acest tip de risc are un caracter pronunțat sezonier, iar în lipsa unei curățări la timp, acumularea de frunze poate genera multiple puncte fierbinți distribuite, afectând siguranța operațională a întregului string.

Contaminarea cu praf

Riscul principal al contaminării cu praf nu constă în apariția de puncte fierbinți, ci în scăderea constantă a eficienței generale de producție. Spre deosebire de excrementele de păsări și frunze, praful tinde să acopere uniform suprafața, afectând intensitatea luminii primite de întregul modul.

În condiții de iluminare slabă și uniformă, toate celulele fotovoltaice își reduc simultan curentul generat, păstrând un flux de curent echilibrat, ceea ce înseamnă că nu apare polarizare inversă locală. Astfel, chiar dacă praful acoperă 80%–90% din suprafața modulului, nu declanșează în mod direct puncte fierbinți. Imaginile termice arată de regulă variații de temperatură mai mici de 5°C.

Potrivit studiului NREL privind pierderile cauzate de depunerile de praf pe panourile fotovoltaice, contaminarea cu praf generează pierderi de randament între 3% și 7%. Dacă praful se combină cu excremente de păsări sau cu mușchi în aceeași zonă, pot apărea totuși puncte fierbinți locale, afectând performanța sistemului pe termen lung.

Contaminarea cu mușchi

Pericolul reprezentat de mușchi constă în localizarea fixă a umbririi, durata foarte lungă de acoperire și retenția termică ridicată. Mușchiul crește adesea în zonele de acumulare a apei de-a lungul cadrelor modulului, formând o umbrire locală semipermanentă, fără caracter sezonier evident.

Mecanismul electric este similar cu cel al excrementelor de păsări: curentul generat de celulele acoperite este limitat permanent, iar curentul forțat prin circuit duce la o polarizare inversă prelungită. În plus, țesutul vegetal al mușchiului conține un nivel ridicat de umiditate și are o conductivitate termică scăzută, ceea ce favorizează acumularea treptată de căldură.

Imaginile termice realizate de TÜV Rheinland arată că, în zonele acoperite de mușchi, temperatura celulelor crește în mod obișnuit cu 25°C până la 35°C. Acest punct fierbinte cronic nu doar că reduce producția de energie, dar accelerează degradarea stratului de înveliș, arde punctele de lipire și poate duce chiar la apariția de microfisuri în sticlă.

3. Cât de mult afectează punctele fierbinți sistemul fotovoltaic?

Scăderea puterii: reducere continuă a producției

Punctele fierbinți reprezintă unul dintre cele mai importante riscuri care conduc la scăderea constantă a puterii de ieșire a modulelor fotovoltaice. Odată ce o celulă intră în stare de polarizare inversă, aceasta nu mai generează energie, ci devine un consumator permanent de curent. Astfel, se produce nu doar o defecțiune locală, ci și o amplificare rapidă a efectului prin circuitul conectat în serie. Dacă o singură celulă este limitată, curentul întregului lanț este forțat să scadă, iar puterea modulului scade vizibil.

Chiar și în cazul unei umbriri de doar 2%–5% din suprafață, pierderea de putere a modulului poate atinge 20%–35%. Iar în prezența mai multor puncte fierbinți, capacitatea de producție a unui întreg string poate scădea cu peste 40%. Această degradare nu este un incident izolat, ci se acumulează treptat, odată cu revenirea periodică a fenomenelor de umbrire, erodând în mod constant performanța sistemului pe termen lung.

Și mai grav, sub acțiunea repetată a punctelor fierbinți, scăderea anualizată a producției sistemului fotovoltaic se situează în mod obișnuit între 5% și 10%. Problemele locale minore se transformă astfel în pierderi persistente la nivel de string sau chiar de întreg sistemul, și pot chiar declanșa anomalii electrice secundare.

Degradare termică a învelișului: accelerarea îmbătrânirii materialelor

Temperaturile ridicate generate de punctele fierbinți reprezintă un factor cheie care accelerează îmbătrânirea stratului de înveliș al modulului. Temperaturile locale care se mențin constant peste 60°C declanșează procese de îmbătrânire termică a materialelor de etanșare. Acestea încep să manifeste îngălbenire, pierdere de control al reticulării, urmate de apariția bulelor, delaminării, și astfel se inițiază un lanț de degradare ireversibil.

Delaminarea compromite funcția de protecție structurală a învelișului și reduce treptat transmitanța luminii. Zona afectată de punctul fierbinte devine un canal de pătrundere a vaporilor de apă, ceea ce duce la coroziune internă. Aceasta agravează oboseala la nivelul punctelor de lipire, ruperea gridurilor de contact, ducând la o combinație de îmbătrânire materială și defecțiuni electrice.

Conform testelor de îmbătrânire realizate de TÜV Rheinland și NREL, formarea bulelor și a delaminării cauzate de punctele fierbinți apare în mod frecvent în decurs de 12–24 luni, mult mai devreme decât curba naturală de îmbătrânire de 8–10 ani a unui modul normal. Mai grav, degradarea pornește din interior, fiind invizibilă din exterior, dar afectând pe termen lung optica, stabilitatea structurală și capacitatea de producție.

Defecțiuni electrice: arsuri ale punctelor de lipire și întreruperea circuitelor

Punctele fierbinți nu afectează doar materialele, ci și conexiunile electrice ale modulului. Temperaturile ridicate aplicate constant asupra punctelor de lipire, grilelor și barelor colectoare cauzează oboseală termică în metale. Sub sarcini termice prelungite de 90°C–120°C, aliajul de lipire suferă recristalizare, microfisuri și arsuri, iar fiabilitatea contactelor scade semnificativ.

Pe măsură ce punctele de lipire se degradează, și grilele metalice și barele colectoare cedează sub efectul tensiunilor termice și al curenților. Când calea de curent se întrerupe, dioda de bypass este forțată să intre frecvent în funcțiune, ceea ce produce o deviere a curentului, iar performanța energetică continuă să scadă. Întreruperea circuitului duce la deconectarea modulului, dezechilibrul tensiunii în string și poate genera chiar defecțiuni de împământare.

Conform rapoartelor de inspecție publicate de DNV și PVEL, peste 18% dintre modulele afectate de puncte fierbinți prezintă arsuri ale punctelor de lipire, ruperea grilelor sau topirea barelor colectoare. Comparativ cu îmbătrânirea naturală, defecțiunile electrice cauzate de puncte fierbinți apar mai rapid și se răspândesc agresiv, evoluând de la un defect local la anomalii electrice la nivel de string.

Distrugere structurală: de la microfisuri la explozie

Temperaturile locale ridicate generate de punctele fierbinți nu se limitează la deteriorarea electrică sau a materialelor de etanșare, ci pun în pericol structura întregului modul. Stresul termic constant aplicat sticlei, celulelor și lipiturilor declanșează expansiuni și contracții termice repetate, ceea ce duce la concentrarea tensiunilor mecanice. În condiții de variații mari de temperatură zi/noapte sau climă extremă, zona afectată devine un punct vulnerabil structural.

Aceste cicluri termo-mecanice conduc la formarea de microfisuri în celule, care se extind de-a lungul liniilor de tensiune. Pe măsură ce fisurile avansează, stratul de înveliș se rupe, cadrul se deformează, iar pe suprafața sticlei apar fisuri la colțuri sau fisuri transversale. Microfisurile locale pot evolua în crăparea completă a sticlei și deschiderea învelișului, destabilizând structural modulul.

Datele din inspecțiile DNV și PVEL arată că, în cazul modulelor afectate de puncte fierbinți, probabilitatea de apariție a microfisurilor în sticlă este de peste 2,5 ori mai mare decât în modulele normale, iar aproximativ 12% dintre ele dezvoltă fisuri vizibile sau crăpături totale. Aceste deteriorări structurale reduc transmisia luminii și permit pătrunderea permanentă a umidității, accelerând simultan degradarea învelișului, defectele electrice și scurtând semnificativ durata de viață a modulului.

4. Cum identificăm și tratăm punctele fierbinți?

Identificarea punctelor fierbinți prin date și semnale la fața locului

Punctele fierbinți sunt de obicei detectate prin anomalie de performanță și defecte fizice vizibile. Scăderea puterii este cel mai evident semnal, manifestându-se printr-o producție semnificativ mai mică a unui string față de celelalte din același grup. Dezechilibrul de curent este de asemenea un semn tipic: curentul pe partea de curent continuu este anormal de scăzut și nu corespunde cu orientarea, umbrirea sau configurația sistemului. Invertorul poate afișa erori precum „putere dezechilibrată pe string” sau „anomalie pe partea DC”. Curbelor IV li se poate observa căderea abruptă a umărului de curent, depresia inversă sau activarea diodelor de bypass – semne clasice ale unei defecțiuni electrice.

Semnalele de la fața locului includ: contaminare locală (excremente, frunze, mușchi), bule de aer în înveliș, delaminare, pătrunderea vaporilor de apă, precum și microfisuri în sticlă sau deformări ale cadrului. Combinația dintre contaminare și scădere de putere indică de obicei un punct fierbinte de tip poluant, în timp ce defectele de etanșare împreună cu anomalii de curent persistente indică un punct fierbinte structural sau electric. Praful uniform cauzează doar o scădere globală a performanței și nu generează puncte fierbinți. Prin corelarea dintre variațiile de date și defectele fizice, se pot identifica rapid modulele suspecte.

Confirmarea poziției și cauzei punctelor fierbinți cu instrumente de detecție

Detecția termică este cea mai directă metodă de confirmare a punctelor fierbinți. O diferență de temperatură ≥10°C la suprafața modulului indică un posibil punct fierbinte, iar sub 5°C diferență este de obicei doar o variație de răcire. Măsurătorile trebuie efectuate în zile însorite, sub sarcină ridicată, pentru a evita erorile cauzate de radiația scăzută.

• Testul EL (Electroluminiscență) identifică defecte invizibile precum microfisuri, grile rupte, delaminări, fiind util în etapele incipiente sau în caz de defect structural.
• Analiza curbei IV evidențiază anomalii electrice – cum ar fi căderea umărului de curent, scăderea inversă sau activarea diodei de bypass. Nu permite localizarea exactă, dar confirmă desechilibrul de curent sau defecțiunile de bypass.
• Inspecția cu dronă termică este comună în centralele mari pentru localizarea rapidă a anomaliilor termice, iar în proiectele fotovoltaice distribuite pe acoperiș se utilizează camere termice portabile, în combinație cu testul EL pentru structuri și analiza IV pentru confirmări electrice.

Prin corelarea imaginilor termice, curbelor electrice și testelor structurale, se poate determina cu precizie dacă punctul fierbinte este cauzat de poluare, defect structural sau defecțiune electrică, oferind o bază clară pentru intervențiile ulterioare.

Alegerea metodei corecte de intervenție în funcție de cauza punctului fierbinte

Indiferent de cauza apariției punctelor fierbinți, principiul de bază este următorul: cele cauzate de poluare pot fi remediate, în timp ce cele de natură structurală sau electrică necesită înlocuire imediată.

• Punctele fierbinți cauzate de poluare sunt considerate riscuri reversibile și pot fi remediate prin curățare frecventă și întreținere țintită. În cazul contaminărilor recurente, în special pe coame de acoperiș, margini proeminente sau zone umede, se recomandă instalarea de protecții anti-păsări sau optimizarea drenajului.
• Punctele fierbinți de natură structurală, precum bule în înveliș, delaminare sau microfisuri, reprezintă defecțiuni ireparabile. Odată confirmate, modulul trebuie înlocuit imediat, deoarece funcționarea continuă va accelera degradarea materialelor și defectele electrice.
• Punctele fierbinți de natură electrică, cum ar fi arsurile în punctele de lipire, ruperea barelor colectoare sau defecțiunea diodei de bypass, pot fi uneori izolate temporar prin funcționarea în regim limitat. Cu toate acestea, orice defect electric asociat cu temperaturi ridicate impune înlocuire imediată.

Stabilirea unui mecanism de prevenire și control al riscului de puncte fierbinți

Cheia prevenirii punctelor fierbinți este eliminarea cauzelor și menținerea unui sistem de monitorizare permanentă. Un sistem complet de control al riscurilor trebuie să includă două niveluri de intervenție:

• Protecția mediului și a structurii
• Detectarea timpurie a defecțiunilor și scoaterea rapidă din exploatare

Astfel, se creează un ciclu continuu de prevenire și intervenție.
Pentru punctele fierbinți cauzate de poluare, este esențială curățarea regulată, drenajul eficient și măsuri anti-păsări pentru a preveni reapariția.
În cazul celor structurale și electrice, este esențială controlul calității modulelor și respectarea standardelor de instalare – în special în faza de construcție, când trebuie evitate concentrările de tensiune și defectele de sudură.
În faza de operare și întreținere, este recomandată combinarea inspecțiilor termografice periodice cu verificări anuale aprofundate, pentru a menține o monitorizare constantă.

5. Cum prevenim sistematic apariția punctelor fierbinți în sistemele fotovoltaice?

(1) Prevenirea punctelor fierbinți prin structura modulului

Structura modulului determină dacă umbrirea va declanșa sau nu formarea unui punct fierbinte. Modulele cu celule divizate, bare colectoare multiple (multi-busbar) sau contacte electrice posterioare (IBC) pot dispersa mai eficient dezechilibrul local de curent, reducând riscul apariției punctelor fierbinți.

• Tehnologia cu celule împărțite în trei (three-cut / triple cut) segmentează și mai mult zonele electrice, limitând efectele umbririi la o arie redusă.
• Bare colectoare multiple oferă mai multe căi de colectare a curentului, evitând concentrarea acestuia într-un singur traseu.
• Structura cu jumătăți de celule (half-cut) funcționează prin divizarea curentului în ramuri paralele, reducând densitatea de curent pe fiecare traseu.
• Tehnologia IBC (contact posterior complet) utilizează trasee de curent foarte scurte și absența totală a umbririi frontale, oferind în prezent cea mai bună rezistență la umbrire dintre toate tehnologiile.

Deși modulele bifaciale cu sticlă dublă nu dispun de o arhitectură electrică specifică pentru prevenirea punctelor fierbinți, în medii cu reflexie ridicată, producția de pe spate poate compensa parțial pierderile de putere cauzate de umbrirea frontală.

(2) Reducerea riscului de puncte fierbinți prin instalare și configurare corectă

Instalarea și configurarea modulelor reprezintă un factor cheie în prevenirea punctelor fierbinți. Umbrirea provine în principal din structura acoperișului, mediul înconjurător și acumularea de poluanți în timpul funcționării pe termen lung. Printr-o configurație corectă a șirurilor de panouri și măsuri de protecție la fața locului, se poate reduce semnificativ probabilitatea apariției punctelor fierbinți.

În etapa de instalare, principalele surse de risc sunt umbrirea și poluarea. Elemente frecvent întâlnite care generează umbrire includ: coamele acoperișului, parapetele, conductele de ventilație, turnurile de evacuare, precum și clădirile sau copacii din apropiere. Umbrirea variază în funcție de sezon, unghiul solar și modificările vegetației. Șirurile de panouri trebuie amplasate în afara acestor zone cu risc ridicat, în special evitând umbrele de pe coamă, elementele proeminente și jgheaburile de scurgere. Se recomandă o distanță de siguranță de 30–50 cm între panouri și orice element structural înalt, pentru a asigura uniformitatea iluminării în interiorul stringului și a evita dezechilibrul de curent cauzat de umbriri locale. În cazul acoperișurilor cu umbrire fixă, se impune optimizarea designului prin repoziționarea șirurilor sau excluderea zonelor umbrite.

În timpul exploatării, punctele fierbinți cauzate de poluare nu trebuie neglijate. Prin instalarea de țepi anti-păsări, grilaje împotriva frunzelor și menținerea unui drenaj eficient, se reduce semnificativ riscul acumulării de murdărie care poate duce la apariția punctelor fierbinți. Acoperișurile orientate spre nord sau aflate permanent în umbră trebuie verificate periodic pentru creșterea mușchiului. În scenariile unde umbrirea nu poate fi complet evitată, se recomandă utilizarea de invertoare cu mai multe MPPT-uri, microinvertoare sau optimizatoare de putere, pentru a atenua pierderile de producție cauzate de umbrire. Totuși, aceste soluții electrice optimizează doar producția de energie, fără a elimina riscul formării punctelor fierbinți.

(3) Controlul riscurilor pe termen lung prin mecanisme de operare și mentenanță (O&M)

Conform statisticilor de mentenanță realizate de DNV și IEA, curățarea periodică poate reduce cu aproximativ 70% incidența punctelor fierbinți cauzate de poluare, atenuând semnificativ creșterile locale de temperatură și pierderile de producție provocate de frunzele căzute și excrementele de păsări în sezonul rece.

Totuși, poluarea reprezintă doar un factor declanșator. În esență, punctele fierbinți nu sunt fenomene accidentale, ci riscuri structurale rezultate din modificările de mediu, îmbătrânirea modulelor, degradarea materialelor și stresul electric, fiind prezente pe întregul ciclu de viață al sistemului fotovoltaic. Comparativ cu optimizarea statică din faza de proiectare, mecanismul de O&M este responsabil cu gestionarea dinamică a acestor riscuri pe termen lung.

În funcționarea reală, punctele fierbinți de tip poluant și cele structurale/electrice prezintă comportamente de risc complet diferite:

• Cele cauzate de poluare sunt influențate de sezon și mediu, necesitând inspecții frecvente la fața locului și curățare imediată pentru a preveni acumularea.
• Cele structurale sau electrice provin din oboseala materialelor, nepotriviri de curent sau defecte de fabricație și necesită inspecții profunde regulate și intervenții preventive timpurii.

Fără un management eficient, un punct fierbinte poate evolua treptat de la o zonă de temperatură anormală la degradarea învelișului, arsuri ale lipiturilor și dezechilibre de curent, până la deconectarea șirurilor și pierderi structurale de performanță energetică ale întregului sistem.

Un mecanism eficient de O&M este nucleul buclei de control al riscurilor legate de punctele fierbinți. Rolul său nu se limitează la curățarea suprafețelor sau remedierea defecțiunilor, ci implică monitorizare multidimensională – inclusiv termografie, testare EL și analiza curbelor IV – pentru a măsura continuu starea anormală, a detecta tendințele de risc și a ajusta dinamic frecvența inspecțiilor, strategiile de detecție și răspunsul la defecțiuni, menținând stabilitatea termică și integritatea electrică a sistemului.

În standardele actuale de administrare a activelor fotovoltaice, riscul punctelor fierbinți este considerat un factor structural major, care afectează performanța energetică, accelerează degradarea modulelor, crește costurile de mentenanță și reduce valoarea activului. Fără o gestionare în buclă închisă, acest risc se propagă ireversibil de-a lungul curbei de scădere a performanței și creșterii costurilor.

Prin urmare, gestionarea punctelor fierbinți nu mai este o simplă măsură de O&M, ci o componentă de bază a cadrului de management al sănătății sistemului. Doar prin sinergia dintre optimizarea structurii modulului, configurarea sistemului și strategia de mentenanță în buclă închisă, riscul punctelor fierbinți poate fi transformat dintr-un factor de eșec într-o condiție de operare monitorizabilă și controlabilă, ceea ce constituie premisa fundamentală pentru stabilitatea valorii și producției pe durata de viață a sistemului fotovoltaic.

Din 2008, Maysun Solar este atât investitor, cât și producător în industria fotovoltaică, oferind soluții solare comerciale și industriale pe acoperiș fără investiție inițială. Cu 17 ani de experiență pe piața europeană și o capacitate instalată de 1,1 GW, oferim proiecte solare complet finanțate, permițând companiilor să valorifice acoperișurile și să reducă costurile cu energia fără nicio investiție inițială. Panourile noastre avansate IBC, HJT și TOPCon, precum și stațiile solare pentru balcon, asigură eficiență ridicată, durabilitate și fiabilitate pe termen lung. Maysun Solar se ocupă de toate aprobările, instalarea și întreținerea, garantând o tranziție lină și fără riscuri către energia solară, oferind în același timp randamente stabile.

Referințe

DNV (2021). PV Module Reliability Scorecard 2021. DNV Energy Systems.
https://www.dnv.com/services/pv-module-reliability-scorecard-2021-200178
PVEL (2023). PV Module Reliability Scorecard 2023. PV Evolution Labs (PVEL).
https://www.pvel.com/pv-module-reliability-scorecard/
NREL (2022). Impact of Soiling on PV System Performance: Review and Analysis. National Renewable Energy Laboratory.
https://www.nrel.gov/docs/fy22osti/82015.pdf
IEA PVPS Task 13 (2020). Soiling of Photovoltaic Panels: Literature Review, Measurement, and Modeling. International Energy Agency.
https://iea-pvps.org/research-tasks/task-13/
TÜV Rheinland (2021). Quality Monitor: Global PV Module Reliability Testing. TÜV Rheinland Group.
https://www.tuv.com/media/corporate/products_1/renewables_1/solar/solar_quality_monitor.pdf
De asemenea, vă poate plăcea: